Cine suntem si unde sunt parintii nostri?

Doua intrebari la care azi am primit neasteptatul raspuns.
De unde au provenit aceste doua necunoscute acum, la o varsta de la care aveam pretentia sa imi fi oferit macar raspunsul despre temelia vietii?
Au provenit din doua stiri care circula la ora actuala in media:
1.Niste  copii s-au accidentat urcandu-se pe trenuri, unul chiar a murit
DE CE?
2.Pentru ca Smiley si Bartos faceau reclama pe tren, motiv pentru care C.N.A. i-a si interzis.

Mda.. In aceasta tara educatia o fac Smiley si Bartos? Smiley si Bartos sunt mami si tati pentru copii?

 Ei bine atunci sa mai si moara dintre ei. Cinic, dar daca te gandesti ca exista o comisie pentru fiecare institutie, unde este Comisia Nationala a Parintilor?

Acea institutie care sa te acrediteze ca esti capabil si apt pentru a te reproduce. Instututie care sa cerceteze ca parintii cunosc macar normele de baza ale supravietuirii si stiu sa le induca si progeniturilor, ca acestia sa nu crape parliti in casa, carbonizati pe trenuri, cazuti de la balcon…

Asa ca mi-am dat seama ca nu mai suntem, ca suntem departe de a fi ceva, iar raspunsul la intrebarea cine sunt parintii nostri mi l-a oferit-o mama azi, cand la remarca mea despre niste copile care mergeau cu rolele pe DN1, impreuna cu jumatate din vehiculele europei “oare mama lor stie unde sunt?” ea a raspuns cu siguranta unei femei constiente ca a facut o treaba buna “Da’ ce? Eu am stiu mereu unde sunteti?”

Asa este, nu a stiut, a stiut doar ca ceea ce ne-a invatat pe mine si pe fratele meu a fost suficient incat sa ne intoarcem teferi, sa nu ne inecam in lacuri si sa nu ardem ca sobolanii.

Deci cine sunt parintii nostri? Ei sunt, doar cei care-au ramas!